Mariela Neagu, cercetător la Universitatea Oxford: România nu este încă gata să se confrunte cu un trecut recent și complicat

România are o relație complicată cu trecutul său. Este suficient, din acest punct de vedere, ca cineva să observe patrimoniul cultural al României, cu numeroase monumente care marchează, chipurile, momente importante ale istoriei acestei țări și care sunt lăsate pur și simplu în paragină, asta în cazul în care nu au dispărut cu totul.

Pe alocuri, însă, relația României cu trecutul său este pur și simplu inexistentă, un exemplu în acest sens fiind celebrele cazuri de adopții internaționale, respectiv instituționalizări forțate petrecute în primul deceniu de după revoluție și despre care astăzi nu se mai știe aproape nimic.

„Aproape” nimic și datorită efortului impresionant de cercetare al Marielei Neagu, cercetător la Universitatea Oxford și fost expert în domeniul reformei sistemului de protecție a copilului pentru Comisia Europeană la începutul anilor 2000, implicată în campania de sensibilizare „Casa de copii nu e acasă”, care a publicat în anul 2021 – momentan nu și pe radarul editurilor românești, din păcate – lucrarea Voices from the Silent Cradles – Life Histories of Romania’s Looked-After Children (Voci din leagănele tăcute – povești de viață din sistemul românesc de protecție a copiilor – n.r., traducere aproximativă).

De ce nu este interesat mediul editorial românesc de această lucrare de excepție, care investighează parcursul profesional și personal al unui eșantion de 40 de copii instituționalizați și ulterior luați într-o formă sau alta de îngrijire, este mai mult sau mai puțin un mister. Mai degrabă mai puțin decât mai mult, pentru că, așa cum scriam mai sus, România nu este interesată de trecutul său, lucru care explică, într-o mare măsură, lipsa de interes pentru acest volum.

După părerea mea, națiunile sunt ca oamenii și cred că pentru a te împăca cu un trecut complicat, este nevoie de o anumită disponibilitate, să-ți confrunți trecutul ca să poți să mergi mai departe. Cred că România nu este încă gata să se confrunte cu un trecut recent și complicat și cred că este foarte regretabil că se întâmplă asta.

Mariela Neagu, cercetător la Universitatea Oxford

Cercetătoarea adaugă faptul că, mulți ani, copiii din instituții au fost un fel de etichetă de țară, România fiind văzută prin prisma copiilor orfani și fiind etichetată ca o țară în care mamele își abandonează copiii, ceea ce reprezenta o realitate destul de mult distorsionată.

Aceasta mai spune însă că, dacă ne uităm însă la ce se întâmpla în contextul mai larg, imaginile care au apărut în presă (în anii ’90, n.r.) nu erau puse în contextul României de la acea vreme, țara noastră având o criză economică îngrozitoare în anii ’80.

Prin urmare, explică Mariela Neagu, evident că aceste instituții (de protecție a copiilor, n.r.) s-au degradat foarte tare, în acestea nemaiexistând căldură și fiind o rată de mortalitate ridicată etc.

În același timp, însă, povestește cercetătoarea, când au apărut imaginile acelea, au fost anumite instituții care au fost targetate, imaginile în sine fiind prelucrate într-un anume fel, iar după anul 2000 ele au fost cumva menținute pentru a se justifica strângerile de fonduri pentru aceste instituții.

Mai mult, afirmă aceasta, deja se formase un fel de industrie, formată în bună măsură din oameni cu bune intenții, dar într-o altă măsură de oameni care aveau interese ca lucrurile să se vadă în felul acesta.

Pe de altă parte, adopția internațională a fost o problemă la vremea respectivă: în vest apăruse pilula contraceptivă la sfârșitul anilor ’60, ceea ce înseamnă că au fost mai puține femei vulnerabile în Anglia, Irlanda sau SUA care să rămână însărcinate și ale căror copii să ajungă în adopție. Și atunci era o cerere pentru adopții de copii preferabil albi, preferabil sănătoși și foarte mici ca vârstă, și cumva asta a creat o cerere foarte mare de copii români în urma acelor imagini.

Mariela Neagu, cercetător la Universitatea Oxford

Cercetătoarea afirmă că erau însă și mulți bani la mijloc și asta a contribuit la menținerea unei imagini în presă care era într-o oarecare măsură distorsionată.

Cât despre cifra reală a copiilor care au fost instituționalizați, respectiv luați în diverse forme de îngrijire, cifră pe care, conform Marielei Neagu, n-o vom găsi în documente, aceasta era undeva la 45.000 de copii.

Aceasta mai adaugă însă că este important să explice și cum a apărut acest fenomen în România. Astfel, spre sfârșitul anilor 60, Ceaușescu și-a dorit o națiune independentă din punct de vedere economic, motiv pentru care avea nevoie de forță de muncă.

Prin urmare, spune cercetătoarea, pentru că la acea vreme a fost interzis avortul și nu existau măsuri de contracepție, s-a afirmat faptul că copiii nedoriți de mame au ajuns în instituții (de protecție a copiilor, n.r.).

Cred însă că este mai complicat de atât, pentru că asta nu înseamnă automat că mamele, pentru că aveau sarcini nedorite, își abandonau neapărat copiii, dar odată ce au fost create aceste instituții în ideea că statul se va ocupa de copii, ele au trebuit cumva să fie umplute, prin urmare a fost într-o oarecare măsură o internare forțată.

Mariela Neagu, cercetător la Universitatea Oxford

Cercetătoarea argumenetază în acest sens prin cazul în care, dacă un copil se năștea subnutrit, spre exemplu, mama nu avea voie să își ia copilul acasă, pentru că se temeau (oficialii, n.r.) că o să moară și atunci ar fi intrat în probleme cu securitatea, din moment ce fiecare deces de copil era consierat o problemă în sine.

Cât despre posibilitatea unei traduceri în limba română a volumului, aceasta explică faptul că manuscrisul a ajuns la trei edituri, una dintre ele răspunzând și spunând că lucrarea este interesantă, dar ei, reprezentanții editurii, nu cred că volumul se va vinde în România, o a doua editură nerăspunzând, iar o a treia la fel, neoferind un răspuns niciodată.

Prin urmare, concluzionează Mariela Neagu, acum va încerca pe calea universitară, pentru a vedea dacă rezultatul va fi diferit.

Sursă foto: arhiva personală Mariela Neagu